De ce e puțin probabil ca statele să mai declare stare de urgență, chiar și în al doilea val

Pandemia de coronavirus a forțat Guvernele din țările afectate să vină cu măsuri fără precedent. Stările de urgență i-au forțat pe oameni să stea în case, granițele au fost, sub o formă sau alta, închise. Între timp, specialiștii vorbesc de un al doilea val al pandemiei. Iar întrebarea care se pune în mod firesc e evidentă: vor mai fi luate aceleași măsuri dure?

Mulți specialiști recunosc faptul că vârful pandemiei a fost atins de multe țări și, cu mici excepții pe zile, numărul cazurilor e în scădere. Doar că aceiași experți vorbesc despre faptul că va urma și un al doilea val al pandemiei.

E posibil ca acesta să vină la încheierea verii sau spre sfârșitul anului. Autoritățile trebuie să fie așadar pregătite, numai că e posibil să nu mai ia aceleași măsuri dure cu care inclusiv România s-a confruntat vreme de aproximativ două luni.

Al doilea val al pandemiei, fără stare de urgență?

Presa americană, spre exemplu, notează câteva exemple: SUA au înregistrat, miercuri, cel mai mare număr de cazuri într-o singură zi – peste 45.000. În Coreea de Sud, tot mai mulți specialiști vorbesc de apariția unui al doilea val al pandemiei din cauza infectărilor din Seul.

Dacă trendul se menține, atunci prognozele legate de un al doilea val se pot adeveri. Numai că Guvernele nu vor mai veni cu aceleași măsuri dure ca-n luna martie. E părerea investitorilor, care cred că economia mondială va ceda la încă o perioadă de asemenea măsuri.

Și atunci nimeni nu prea vrea să-și riște stabilitatea economică. Mai ales că se depun eforturi uriașe pentru revenire, iar întoarcerea la o stare de urgență, de exemplu, în care se impune din nou limitarea deplasărilor și închiderea multor afaceri ar anula toate aceste eforturi.

Nu înseamnă, însă, că se va merge pe principiul imunizării colective. Măștile vor fi obligatorii și măsurile de distanțare socială nu vor dispărea. Chiar și așa, lumea pare mai relaxată, deși virusul n-a dispărut.

Acest dezinteres e alimentat și de cei care propagă teorii ale conspirației, dar și de faptul că, de multe ori, autoritățile nu știu să comunice și să explice în mod transparent oamenilor de ce se impun anumite măsuri. Contestatarii sunt, de regulă, mult mai vocali decât oficialii.

Iar această înclinare de balanță nu face bine nimănui.